Persoanele care obțin venituri din închirierea bunurilor din patrimoniul personal, altele decât veniturile din arendare, au obligația să completeze și să depună la ANAF Declarația 220 privind venitul estimat/norma de venit (Formularul 220), în termen de maxim 30 de zile de la încheierea contractului. Declarația se depune odată cu înregistrarea la ANAF a contractului de închiriere. Pentru înregistrare este necesar contractul de închiriere în original (plus un exemplar original care va rămâne la ANAF) și împuternicire atunci când este cazul.
Codul fiscal și Codul de procedură fiscală nu obligă rudele să încheie contract de închiriere, dar există obligația declarării contractelor deja încheiate. ANAF nu poate interveni asupra voinței părților exprimată într-un contract de închiriere în ceea ce privește nivelul chiriei și nu poate stabili categoriile de persoane/rude care au obligația încheierii unui contract de închiriere. În schimb, există obligativitatea încheierii unui contract de închiriere și a declarării acestuia la fisc în toate cazurile în care proprietarul încasează sume de bani reprezentând contravaloarea cedării dreptului de folosință.
Venitul brut din cedarea folosinței bunurilor din patrimoniul personal reprezintă totalitatea sumelor în bani și/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură stabilite potrivit contractului încheiat între părți, pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasării acestora. Venitul brut se majorează cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispozițiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deținător legal, dacă sunt efectuate de chiriaș. Venitul brut se stabilește pe baza chiriei prevăzute în contractul încheiat între părți pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasării chiriei.
Venitul net din cedarea folosinței bunurilor se stabilește în sistem real, la opțiunea contribuabilului, pe baza datelor din contabilitate sau prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 40% asupra venitului brut și a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate datorate. Contribuțiile de asigurări sociale de sănătate datorate se deduc de organul fiscal competent. Pentru recunoașterea deductibilității cheltuielii stabilite forfetar, proprietarul nu este obligat să prezinte organului fiscal documente justificative.